Cartea lui Horia Tecău nu e o autobiografie în genul celor cu care suntem obișnuiți. E simplă, aerisită și e ideală pentru orice copil care practică un sport, dar și pentru orice adult care are un VIS. Pe cât de simplă, pe atât de plină de lecții este… da, tenismenul a găsit modalitatea de a surprinde esența a ceea ce sportul te învață în cuvinte bine alese, pe care să le poată înțelege oricine. E plină cu ilustrații și fotografii din cariera sa de tenismen și, cel mai interesant, e că vine la pachet cu câteva exerciții, întrebări care au rolul de a sublinia importanța scrisului în jurnal. Cum sunt aproape de finalizarea Academiei de Journaling și apoi să încep să organizez ateliere fix pe această temă, mi s-a părut fantastic! Iar scrierea propriei povești de la final nu e un exercițiu doar pentru copii, ci e un exercițiu pentru orice adult care are nevoie să creadă în el pentru a-și îndeplini VISUL. Asta pentru că, așa cum se știe, scrisul în jurnal sau pe orice hârtie face lumină, aduce claritate în tot.
„Fiecare capitol al cărții reprezintă o etapă importantă din viața și din cariera mea și scoate în evidență un sfat, o învățătură, sper eu, folositoare pentru tine. Tu alegi ce anume vei păstra. La sfârșitul unor capitole primești câte o ‹temă pentru acasă›, un exercițiu ușor prin care încerc să te fac pur și simplu să scrii, să notezi diverse impresii și idei pornind de la lecția pe care am deprins-o din propria experiență. Eu, de pildă, am umplut mai bine de zece caiete cu însemnări despre lucrurile pe care le-am trăit, despre meciuri, întâlniri și călătorii. De asemenea, aș vrea să transformi această carte și într-un început de jurnal. De aceea am lăsat la final câteva pagini pentru tine, ca să-ți scrii povestea.”, sunt cuvintele lui Horia Tecău, din introducerea cărții „Viața în ritm de tenis”.
Horia Tecău a ajuns pe terenul de tenis după ce unul dintre bazinele din Constanța s-a închis și a fost transformat în sală de jocuri de noroc. Așa a fost nevoit să se îngrămădească cu mulți alți copii la singurul bazin rămas în picioare. Situația incomodă l-a îndepărtat de bazin ( deși avea o medalie de aur la proba de 50 m spate, obținută la un concurs regional) și l-a adus întâmplător pe terenul de tenis. Și-a dorit să fie campion la înot, dar așa cum spun chiar el, „Dumnezeu mi-a oferit altceva”. Chiar și așa, Horia subliniază de multe ori în carte NEVOIA DE A AVEA UN VIS, indiferent că vorbim de sport sau oricare alt domeniu.
Mereu a fost în „coasta” fratelui mai mare, cu care chiar ajungea să fie adversar la diferite competiții. La 11 ani, fratele său Andrei alege baschetul. E momentul în care drumurile lor se separă în sport, iar camera de acasă e împărțită în postere cu baschetbaliști și cu tenismeni.
A fi sportiv de performanță înseamnă disciplină și program riguros. Așa a ajuns Horia să fie un copil care nu are timp… „în realitate, aveam tot timpul din lume, aveam timp să merg la școală, aveam timp de lecții și de antrenamente, ba chiar aveam timp să ies și la joacă.
Aveam nevoie doar de un program bine stabilit, de o gestionare optimă a timpului și de disciplină”, mărturisește tenismenul. Sunt lucruri simple, de care și noi, adulții, avem nevoie.
Horia a tratat totul cu seriozitate și așa a reușit să aibă rezultate. Chiar și atunci când avea parte de un eșec, era o lecție, numai că de asta și-a dat seama mai târziu.
„De câte ori am câștigat un meci, am făcut-o pentru că m-am respectat, am reușit să cred în mine și să găsesc punctele slabe ale adversarului. De câte ori am pierdut a fost pentru că orgoliul mi-a orbit preț de o secundă intuiția, iar adversarul a profitat de ocazie. De fapt, e o întrecere cu mine însumi.”
Continuarea articolului o aveți aici: https://insociety.ro/discover/carti-filme-teatru/cartea-tenismenului- horia-tecau-e-o-incurajare-si-un-inceput-de-jurnal-pentru-orice- copil-sau-adult-care-are-un-vis/
